Apariții editoriale

Ana-Cristina Popescu
ARGUMENT – volumul Gustul pâinii

SUFLETUL, CASA PÂINII

Adevărat, adevărat zic vouă că, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. (Ioan 12, 24)
Drumul grăuntelui de grâu spre desăvârşire are ca punct de plecare ţărâna „Cu aripa-n ţărână şi în vis“ (Lumină lină, Tudor Arghezi). Îndată ce bobul de grâu a odrăslit ancorându-şi rădăcina în pământul mamă, învaţă să zboare spre soare, se înalţă, face spic aidoma luminii ce i-a fost călăuză.
Fiecare antologie în care am adunat creaţiile tinerilor, creaţiile elevilor mei, a fost asemeni unui grăunte de grâu ce aşteptă să cunoască drumul luminii, să se transforme şi să aducă rod prin arta cuvântului.
„Gustul pâinii“, volumul ce duce mai departe glasul creator a predecesoarelor antologii, „Îndrăgotiţi de poezie“, „Colaj“, „Micuţii scriitori din Banatul Montan“, îşi cunoaşte „sarcina chemării“ (Lumină lină, Tudor Arghezi). A adunat pe aripile sale zâmbete şi vise. Fiecare aripioară e o filă de aur a eternităţii unui suflet, e calea spre înălţimi a fiecărui spic de grâu ce surâde liber în văzduh, mângâiat de ochiul astrului zilei, modelându-şi bobul spre roade bogate.
Dacă omul ar obosi şi nu ar mai semăna grâul, s-ar lovi de absenţa pâinii, a hranei ce-i asigură existenţa. Dacă dascălul nu ar semăna cuvântul roditor în sufletul elevului, pentru ca acesta să iubească învăţătura, pâinea înţelepciunii s-ar usca, ar fi asemenea spicului sec a cărui bob a fost ars de focul deşertului unei vieţi zadarnice.
Poezie, proză, eseu, dramaturgie sub chipul pâinii şi-au deschis petalele în această culegere de creaţie literară, aşteptând răbdătoare cititorul să guste miezul cald, să-i simtă energia divină, să observe că lucrurile mari ce vor birui timpul, lururile care încep din fragedă copilărie, cu fiecare pas făcut prin lumea scheletică a literelor ce se înlănţuiesc în silabe şi cuvinte făcând scară spre cer. Lucrurile adevărate cresc treptat asemenea aluatului ce aşteaptă să fie lămurit în focul cuptorului pentru a lua forma finală, forma împlinirii, forma pâinii.
Sufletul omului este casa roadelor, casa pâinii. Cu cât este mai frumos şi mai înţelept, pâinea este mai bună. Truda sufletului îşi are oglinda în chipul pâinii ce lasă în urma sa.
În această antologie şi-au mai unit creaţiile scriitori consacraţi şi profesori ca o pildă pentru mlădiţele ce-şi vor înălţa ochii spre albastrul înălţimilor.

Gabriela Dagmar Preda

Lumea mea – Descriere:

Oglinzile ne reflectă pe noi, ca oameni. Când ne privim în oglindă, ne vedem pe noi. Când plângem, oglinda plânge odată cu noi, când râdem, râde cu noi. Cu toate că ne este alături oricând avem nevoie de ea, ne arată şi faptul că îmbătrânim. Pare un obiect fragil. Dar dacă o loveşti, te vei răni. De fapt te loveşti pe tine însuţi, pentru că îţi loveşti propria reflexie. Ceea ce este mai dureros de atât este că odată spartă, nu o vei putea repara. Tot ce poţi să faci, este să cumperi alta. Poate să fie la fel ca cea spartă înainte de a o lovi, sau poate fi altfel. Dar ca orice altă oglindă, continuă să ne reflecte pe noi.
Acesta este un volum de proză, poeme şi nuvele. Sunt creaţii proprii de-a lungul timpului, lumi create de mine.