Cronică de carte

Cenaclul Asociației Constantin Brâncuși, Timișoara, 26.05.2018

 Antuza Valentina Dârlea

 Despre romanul „Conflicte“, autor Ana-Cristina Popescu

 Pe tot parcursul romanului scriitoarea oferă cititorilor o serie de conflicte.

Romanul este structurat pe 13 capitole, 13, număr fatidic,  capitole în care prezintă viața reală a unor personaje.

Personajul principal, Dariana Mincu, este urmată de alte personaje principale precum Ion Văran, dar și foarte multe personaje secundare și episodice.

Primul capitol, Redefinire, cere meditația cititorului. Dariana are un vis ce se repetă timp de o lună, noapte de noapte. Operarea cu simboluri îi dă prilej romancierei să ilustreze multiplele conflicte pe care viața le oferă omului, stânca, anotimpurile pe care unii oameni nu ajung să le treacă în totalitate, pietrele, piscul vertical, prăpastia, teama Darianei de a se prăbuși, teama de moarte, iarba, iluziile, scânteile, cristalul, flacăra vieții, cuvântul ce-l poate înălța și îl poate ucide pe om, teama de cerc. Viața omului este o continuă alergare în cerc.

Apare în roman imaginea unui bătrân ce cară un căruț cu vechituri ce veghează asupra satului. Alte simboluri întâlnite în roman sunt bunătatea, blândețea, smereniea, răbdarea.

Autoarea folosește dualitatea bunătate-răutate, dărnicie-egoism, corectitudine-bârfă, prietenie-dușmănie, modestie-lauda de sine, în relațiile Darianei cu unii colegi, iar în relațiile cu părinții întâlnim simplitatea Darianei – extravaganța părințiilor.

În roman apar unele conflicte precum conflictul între copil și părinte, între un elev și Dariana, conflictul între tinerețe și bătrânețe, un conflict de natură religioasă, între iubire și rațiune. În finalul romanului rațiunea învinge.

Deosebite sunt dialogurile dintre Dariana și Ion, dintre Dariana și bătrâna ce simbolizează înțelepciunea.

Apar date de monografie, dovada faptului că este un roman realist.

Descrierile sunt încărcate de lirism, casa bătrânei, portretele personajelor.

Nu sunt de ignorat nici regretele, Dariana a regretat după o prietenie greșită, însă a avut nevoie de această maturitate. Ovidiu e mâna salvatoare a Darianei ce o ajută să escaladeze și ultima bucată de stâncă.

Sfaturi din roman „Nu poți să tăiești în umbra unui om, ci trebuie să fii tu însuți“ spune autoarea. Să lași loc de bună ziua și să-ți respecți cuvântul dat.

 

Maria Secula

 

Despre „Cristal“ autor Ana-Cristina Popescu

 

„Printre pietre“, o Ars poetica a autoarei. Sunt caracteristicile Șeherezadei, ale înțeleptului. Se poate remarca citind această proză scurtă din volumul „Cristal“ profunzimea cercetării, autoarea e surprinsă vorbind cu pietrele, intrând în profunzimea ființei lor, căci pietrele se definesc prin durabilitate. Întâlnim dorința de a trece în spațiul veșniciei care nu se face oricum în viziunea autoarei.

Legătura cu locul, suferința că în ultima vreme orele de istorie s-au împuținat și copiii nu sunt îndemnați să-și iubească locul. Legătura cu pământul e extraordinară în exemplul păianjenului din carte sau a melcului ce e stăpân în cochilia lui.

În volumul „Cristal“ se cere să cunoaștem sunetul mut al deșertăciunii lumești, să ascultăm muzica lumii, pe urmă să ardem, să fim flacără. Autoarea nu s-a temut de ardere, de sângerare și rezultatul e cel pe care îl vedem astăzi prin volumul Cristal.

Monica Condean

 

Despre „Cristal“ autor Ana-Cristina Popescu

 

Am considerat „Cristal“ o floare de mină prin forme pe care autoarea ne invită să le cunoaștem, unele au rol protectiv „Eu sunt răspunzător de floarea mea“, „Bătrânii“, „Captivi în cerc“, unele au rol energizant „Zâmbete“, altele curativ „Lovit de fulger“, altele de ocrotitor didactic „Focul ca simbol“.

Aceste eseuri de cercetare sunt demne de apreciat.

Tematica eseurilor e bogată, zguduitoare. Fiecare eseu are o concluzie la final, cauza acestuia, tema eseului, maxima acestuia.

Toate eseurile au caracter moralizator.

 

Silvia Hârceagă

 

Despre „Reuniune“ autor Ana-Cristina Popescu

 

 

Este următorul volum de teatru după „Paradigme“, „În colivie“ și „Sinusoide“.

Trei dintre piesele din carte au fost puse în scenă cu elevii.

Volumul cuprinde 26 de piese de teatru scurt dintre care cinci sunt monodrame.

Personajele pieselor de teatru sunt rar numite. Ele sunt numite x, y, înțeleptul, pentru a da senzația că oricine se poate identifica cu ele.

Decorurile sunt simple, comune cu acești actori mici.

Despre acțiune, acțiunea este simplă, dar dinamică, vioaie, pentru că personajele cântă, se joacă, se ceartă, căci autoarea se adresează copiilor.

Tema pieselor este inspirată din jocurile copiilor, dorințele lor, dar tematica pieselor se adresează mai mult adulților care trebuie să vegheze asupra educației copiilor de aceea autoarea creează viicile ca să fie corectate prin opusul lor, virtuțiile.

Învățătura este cea care aduce bucurie. Toate viciile pot să fie biruite prin învățătură, ascultare, dragoste.

Pentru a-i feri de tot felul de necazuri, autoarea folosește multe citate din biblie, viețiile sfinților, din basme în care binele învinge răul.

Monologurile prezintă viața unor personaje.

Se face într-un monolog un elogiu limbii române care astăzi este pocită cu tot felul de englezisme. Autoarea trage un semnal de alarmă, că împotriva limbi române se duce un război perfid.

Monodrama „Paradigme“ este un elogiu adus artelor.

O altă monodramă cu multe conotații fliosofice este „Orbul“. Această monodramă este monodrama regăsirii de sine.

„Împăcare“ este o poveste tristă a unui copil abandonat într-un centru de copii care la maturitate este abandonat din nou într-o lume străină.

Monodrama „În colivie“ surprinde libertatea pe care o câștigi, pe urmă te temi de ea, nu știi ce să faci cu ea.

Cartea este un îndreptar pentru educația copiilor.

Lasă un răspuns